Dansul Sanzienelor Sarbatoarea de Sanziene tine o noapte si-o zi si incepe la asfintitul zilei de 23 cand fetele si feciorii culeg flori de sanziene si fac din ele coronite inmiresmate; pentru fete si femei coronita are forma rotunda care prefigureaza Soarele a carui sarbatoare este de fapt aceasta. Pentru barbati si flacai coronitele sunt in forma de cruce ; chiar si batranii isi fac coronite si vom vedea de ce. Odata culese florile, alaiul se intoarce-n sat, unde se-ncing hore in timp ce sunt facute multele coronite. Cand sunt gata incepe Dansul Sanzienelor, in care satenii, flacai si fete, impodobesc stalpii portilor, ferestrele caselor, chiar cimitirele pentru ca se spune ca ele apara oamenii si odihnesc mortii. Apoi, cu chiuituri, veselie si strigaturi, fiecare arunca pe case ori pe patuluri coronita sa, punandu-si fiecare o dorinta sau o intrebare : fetele, bineinteles despre feciori, femeile despre gospodarie, flacaii despre fete, barbatii despre recolte, iar batranii despre sanatate si viata. In cazul in care coronita ramane pe acoperis, dorinta se implineste ; cazand, inseamna ca nu. Soarele iubirii
Sanzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc sa-si uneasca destinele,o sarbatoare iubirii, cinstita cum se cuvine, cu cantec si joc. In ajunul Sanzienelor, fetele si baietii care urmeaza a se casatori se aduna spre seara in sat. E veselie, voie buna si toata lumea e cu sufletul deschis. Se tin balciuri cu tiribombe si calusei. Flacaii aprind ruguri.Fetele mari culeg de pe camp flori de sanziene si impletesc cununi. Apoi arunca peste case coronitele. Daca se lovesc sau se agata de horn, vestesc o cununie apropiata. In zorii zileiflacaii se aduna in cete si strabat satele, cu flori de sanziene la palarii. Se alege „Dragaica“.Este propusa una dintr-un grup de sapte fete. Ea trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre fetele satului. Va fi impodobita cu spice de grau. Celelalte tinere se imbraca in alb. Astfel format, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare. La rascruci fetele fac o hora si canta voioase. Adesea „Dragaicele“ sunt confundate cu „Sanzienele“. Dupa unii specialisti, sarbatoarea Sanzienelor isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora care se invarteste ametitor.
Iata si Cantecul Sanzienelor de la Stroiesti, judetul Gorj:
Iana, Iana-Sanziana, T-oi face pomana, Sa dai ploaie fara mana; Holda sa rodeasca, Sa se veseleasca, Porumbul sa creasca! Rod cu mana pun, Il strang de pe drum; Tot porumbul meu Rodi-l-ar Dumnezeu, Fir pe fir sa apuce, Drugile sa-ncurce; Peste locul tot, Drugile di-un cot! Iana-Sanziana, Fereste-l de mana Si de uscatura Si de udatura, Caci si eu la toamna, T-oi da turta calda, Cu sita cernuta, De jar curatita, Cu spuza-nvelita.
Noaptea Magica de Sanziene Legendele spun ca Sanzienele sunt fete foarte frumoase care traiesc nestiute de om prin paduri sau campii. In noaptea magica, ele se prind in hora si dau puteri deosebite florilor, in special buruienilor, acestea devenind plante de leac bune la toate bolile. In traditia populara, sanzienele sunt zane care zboara sau umbla pe pamant. Canta si impart rod holdelor, femeilor casatorite, inmultesc pasarile cerului si animalele, tamaduiesc bolnavii si apara semanaturile de grindina.
Sanzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc sa-si uneasca destinele. Fecioarele care vor sa se marite repede trebuie sa se spele cu roua pe fata si sa fie cuminti. Batranii spun ca cei care se casatoresc pe 24 iunie vor fi fericiti toata viata. In ajunul Sanzienelor, fetele si baietii ce urmeaza a se cununa se aduna seara in sat cu veselie si voie buna. Toti sunt cu sufletele deschise si bucuria li se citeste in ochi. Flacaii aprind ruguri, iar flacarile se ridica pana in inaltul cerului, colorandu-l. Fetele mari culeg de pe campuri flori de sanziene, impletesc cununi, apoi le arunca peste case. Daca se lovesc sau se agata de horn inseamna ca nunta lor se apropie. In zori, flacaii se aduna in cete si iau la pas satele cu flori de sanziene la palarie. Pe la pranz aleg Dragaica. Este propusa una dintr-un grup de sapte fete. Ea va fi cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre tinerele obstei. La final, ea va fi impodobita cu flori si spice de grau. Apoi, intreg alaiul porneste prin sat si pe ogoare. Pe la rascruci, fetele incing hore si canta. Ceremonialul cuprinde incet-incet intreaga asezare. Gospodarii primesc cate un spic de grau pe care il aseaza sus, pe grinda, in sura, sperand ca pana la acea inaltime sa li se adune granele la toamna.
POVESTEA TEIULUI de MIHAI EMINESCU
- Blanca, ştii că din iubire Făr' de lege te-ai născut; Am jurat de la-nceput Pe Hristos să-l iei de mire!
Îmbrăcându-te-n veşmântu-i, Lepădând viaţa lumii, Vei spăşi greşala mumii Şi de-o crimă tu mă mântui.
Danţul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde plângi, gândind aiurea!
- Ştiu mai bine ce-ţi prieşte, Cum am spus, aşa rămâne; Pentru drumul cel de mâine De cu azi te pregăteşte!
Mâna Ea la ochi şi-o ţine, Toate minţile-şi adună, Să ia lumea-n cap, nebună, Parc-atâta-i mai rămâne.
Calu-i alb, un bun tovarăş, Înşeuat aşteapt-afară, Ea picioru-l pune-n scară Şi la codru pleacă iarăşi.
Sara vine din arinişti, Cu miroase o îmbată, Cerul stelele-şi arată, Solii dulci ai lungii linişti.
Dar prin codri ea pătrunde Lângă teiul vechi şi sfânt, Ce cu flori pân-în pământ Un izvor vrăjit ascunde.
Îngânat de glas de ape Cânt-un corn cu-nduioşare Tot mai tare şi mai tare, Mai aproape, mai aproape;
Iar izvorul, prins de vrajă, Răsărea, sunând din valuri - Sus în codri de pe dealuri Luna blândă ţine strajă. -
Ca din farmec Ea tresare, Şi privind uimită-n lături, Vede-un tânăr chiar alături, Pe-un cal negru e călare...
Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevăru-i? Flori de tei el are-n păru-i Şi la şold un corn de-argint.
Ea privi atunci în jos, Trece mâna pe la tâmple, Iară inima-i se umple De un farmec dureros.
El se da tot mai aproape Şi cerşea copilăreşte; Al ei suflet se răpeşte De închide-a ei pleoape.
Cu o mână îl respinge, Dar se simte prinsă-n braţe, De-o durere, de-o dulceaţă Pieptul, inima-i se strânge.
Ar striga... şi nu se-ndură, Capu-i cade pe-a lui umăr, Sărutări fără de număr El îi soarbe de pe gură;
O desmiardă ş-o întreabă, Iar ea faţa şi-o ascunde, Şi aşa de-ncet răspunde Cu o voce dulce, slabă.
Tot alături călăresc, Nu au grija nimănuia, Şi de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc;
Se tot duc, se duc mereu, Trec în umbră, pier în vale, Iară cornul plin de jale Sună dulce, sună greu.
Blându-i sunet se împarte Peste văi împrăştiet, Mai încet, tot mai încet, Mai departe... mai departe...
Sus în brazii de pe dealuri Luna-n urmă ţine strajă, Iar izvorul, prins de vrajă, Răsărea sunând din valuri.
Pastorita de George-Cosbuc
Umbre mari răsar pe cale, Ziua moare după culmi; De pe coastă, pe sub ulmi, Se scoboară mieii-n vale. Obosit şi blând popor! Şi cântând, păşeşte-agale O copilă-n urma lor.
Noapte bună, soare sfânt, Până mâine! Noapte bună! Mâine iar vom fi-mpreună, Tu să râzi şi eu să cânt.
Mâine până-n zori te scoală, Adă flori de-argint în poală Şi le-aşterne pe pământ!
Şi, murind, întinereşte Soarele de dragul ei, Şi-o cunună de scântei El prin păr i le-mpleteşte: Mâine dacă n-oi veni. Păru-n apă ţi-l priveşte, Dor de mine de-ţi va fi!
Şi-i va fi de soare dor! Mâine blonda păstoriţă, Despletind a ei cosiţă Toată ziua la izvor, Va privi cu drag la plete Pline de-aur ce i-l dete Soarele ascuns sub nor.
In Zori de George-Cosbuc
Supt un mal legata plută,
Se mai mişc-abia.Duios
Geme apa-n veci zbătută Ca prin vis, sub iaz la moară. Luna tot mai jos scoboară Tot mai jos, mai jos.
A, apus! Şi dintr-o dată Nu mai vezi nici deal, nici drum, Totu-n zarea-ntunecată Şi-a pierdut şi loc şi nume, Nu cred c-a mai fost pe lume Noapte ca acum.
Parcă-i mort de veacuri satul Şi trudit de-atâta clint Doarme-adânc întunecatul Codru-n văi, iar la răstoace Plopii-au început să-şi joace Frunzele de-argint.
Dar din aripi bat cocoşii, Răscolind văzduhul mut. Albe-ntâi şi tot mai roşii Zorile şi-ntind lucoarea – Din zăvoi, privighetoarea Iarăşi a-nceput!
Ciprian Porumbescu s-a nascut la data de 14 octombrie 1853 in Sipotele Sucevei si a murit la 6 iulie 1883. A fost unul dintre cei mai importanti compozitori ai Romaniei.
Biografie si Cariera : Parintii sai au fost Emilia si Iraclie Porumbescu, preot ortodox. La inceput a folosit numele Golembiovski, apoi pentru o perioda Golembiovski-Porumbescu si in final Porumbescu. A studiat muzica la Suceava si Cernauti apoi a urmat cursurile Conservatorului din Viena impreuna cu Anton Bruckner and Franz Krenn. A trebuit sa-si inceteze aceste studii din cauza situatiei precare a familiei sale. Intre 1873 si 1877 a studiat teologia ortodoxa la Cernauti. Datorita obtinerii unei burse, a reusit sa-si continue studiile la Viena, unde dirijeaza corul
Societatii Studentesti „Romania Juna”. In 1880 a scos o o colectie de cantece numita „Colectia de cantece sociale pentru studentii romani", prima lucrare de acest gen din literatura noastra.
La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou” care a avut un urias succes. Acestei prolifice perioade a vietii sale i-a urmat arestarea sa din cauza activitatii sale politice. In ciuda acestui fapt, in acest timp a compus cele mai bune piese ale sale:
- „Rapsodia romana pentru orchestra” - „Serenada” - „La malurile Prutului” - „Altarul Manastirii Putna” - „Inima de roman” - „Gaudeamus Igitur” - „Oda ostasilor romani”.
Viata sa a fost curmata mult prea devreme. La varsta de doar 29 de ani, marele artist a fost rapus de tuberculoza. Satul Stupca unde a murit ii poarta astazi numele.
Porumbescu, Ciprian, compozitor roman, nascut la Sipot (reg. Suceava). A fost unul dintre inaintasii de seama ai muzicii romanesti. Talent precoce, Porumbescu s-a format in perioada trezirii constiintei nationale a romanilor si a framantarilor pentru afirmarea drepturilor lor nationale. Lupta pe taram social a fost strans legata in activitatea sa de lupta pentru promovarea muzicii originale. Legatura cu muzica populara a fost determinata in formarea sa profesionala. In perioada studiilor la Viena a editat o "Colectiune de cantece sociale pentru studentii romani", prima de acest fel in literatura noastra. Porumbescu a compus peste 250 de lucrari vocale si instrumentale, care-si trag seva din cantecul popular romanesc. Opereta "Crai nou", "Balada" sa pentru vioara si pian, "Cantecul pentru 1 Mai", "Serenada" s.a. se bucura de o larga popularitate.
Ciprian Porumbescu Film Ciprian Porumbescu (Film Romanesc) [1972/TELECINE (TC)] [Biography/Drama/History] Regizor: Gheorghe Vitanidis Autorul scenariului: Gheorghe Vitanidis Actori: Clody Bertola, Ion Besoiu, Ioana Bulca, Sebastian Papaiani, Gheorghe Cozorici etc Durata: 2:18:53 Limba: Romana Despre film: Desi tine la fiul parintelui Iraclie din Stupa, pastorul anglican Gorgon ii interzice fiicei sale Berta sa-l mai intalneasca. Are, in felul sau, dreptate. Ciprian traieste periculos ! Ca presedinte al Asociatiei studentilor romani e urmarit mereu de autoritati. Nevoit sa-si reaia studiile la Viena, el se stinge apoi in Italia. Presa despre film: Terna evocare biografica, pe un bogat fundal istoric. Interesante compozitiile plastice la care a colaborat Ovidiu Gologan: in jurul flacarii Putnei, tinerii patrioti apar ca niste distorsii spectrale. Dar emfaza dialogului explicativo-speculativ si a manierei declamatorii a actorilor curma, curand, fiorul. Filmul devine o lunga insiruire de festivitati, discursuri, cantece patriotice si baluri, intrerupra din cand in cand, de superbe piese folclorice in interpretarea Sofiei Vicoveanca. Protagonistul e frumos si rece ca un arhanghel, iar Toma Caragiu zugraveste un obtuz comisar de politie hasburgic. Secventa rapel: hora din Stupa, explozie de nergie populara sparta de poterasi trimis cu arcanul. Tudor Caranfil Ciprian Porumbescu (Film Romanesc) [1972/TELECINE (TC)] [Biography/Drama/History] Regizor: Gheorghe Vitanidis Autorul scenariului: Gheorghe Vitanidis Actori: Clody Bertola, Ion Besoiu, Ioana Bulca, Sebastian Papaiani, Gheorghe Cozorici etc Durata: 2:18:53 Limba: Romana Despre film: Desi tine la fiul parintelui Iraclie din Stupa, pastorul anglican Gorgon ii interzice fiicei sale Berta sa-l mai intalneasca. Are, in felul sau, dreptate. Ciprian traieste periculos ! Ca presedinte al Asociatiei studentilor romani e urmarit mereu de autoritati. Nevoit sa-si reaia studiile la Viena, el se stinge apoi in Italia. Presa despre film: Terna evocare biografica, pe un bogat fundal istoric. Interesante compozitiile plastice la care a colaborat Ovidiu Gologan: in jurul flacarii Putnei, tinerii patrioti apar ca niste distorsii spectrale. Dar emfaza dialogului explicativo-speculativ si a manierei declamatorii a actorilor curma, curand, fiorul. Filmul devine o lunga insiruire de festivitati, discursuri, cantece patri...все » Ciprian Porumbescu (Film Romanesc) [1972/TELECINE (TC)] [Biography/Drama/History] Regizor: Gheorghe Vitanidis Autorul scenariului: Gheorghe Vitanidis Actori: Clody Bertola, Ion Besoiu, Ioana Bulca, Sebastian Papaiani, Gheorghe Cozorici etc Durata: 2:18:53 Limba: Romana Despre film: Desi tine la fiul parintelui Iraclie din Stupa, pastorul anglican Gorgon ii interzice fiicei sale Berta sa-l mai intalneasca. Are, in felul sau, dreptate. Ciprian traieste periculos ! Ca presedinte al Asociatiei studentilor romani e urmarit mereu de autoritati. Nevoit sa-si reaia studiile la Viena, el se stinge apoi in Italia. Presa despre film: Terna evocare biografica, pe un bogat fundal istoric. Interesante compozitiile plastice la care a colaborat Ovidiu Gologan: in jurul flacarii Putnei, tinerii patrioti apar ca niste distorsii spectrale. Dar emfaza dialogului explicativo-speculativ si a manierei declamatorii a actorilor curma, curand, fiorul. Filmul devine o lunga insiruire de festivitati, discursuri, cantece patriotice si baluri, intrerupra din cand in cand, de superbe piese folclorice in interpretarea Sofiei Vicoveanca. Protagonistul e frumos si rece ca un arhanghel, iar Toma Caragiu zugraveste un obtuz comisar de politie hasburgic. Secventa rapel: hora din Stupa, explozie de nergie populara sparta de poterasi trimis cu arcanul. Tudor Caranfil
Complexul muzeistic Ciprian Porumbescu Stupca cuprinde casa memorială şi muzeul dedicat celui mai mare compozitor al Bucovinei. Casa Memorială Ciprian Porumbescu, situată în localitatea Stupca, judeţul Suceava, este o căsuţă ţărănească asemănătoare celor din partea locului şi reconstituie prin obiectele expuse atmosfera în care a trăit şi a creat compozitorul. Camerele în care se întâlnea cu lăutarii satului, fotografiile de familie, obiectivele personale, creează o plăcută ambianţă şi un emoţionant prilej de întâlnire cu viaţa şi activitatea compozitorului. La câteva sute de metri de casa memorială, într-o clădire impozantă, monument de arhitectură de secol XVII, fost conac boieresc, se află Muzeul Memorial Ciprian Porumbescu (1854-1883), inaugurat în 1971. Expoziţia memorial-documentară reconstituie viaţa şi activitatea muzicianului, obiectele, partiturile şi scrisorile în manuscris, fotografiile, copiile după documente conturând cu claritate personalitatea muzicianului. Ciprian Porumbescu, compozitor si violonist roman, fiul preotului Iraclie Golembiovschi (Golombiovschi). Numele de Porumbescu il foloseste initial ca pseudonim, dar care cu timpul acesta devene numele oficial. Incepe studiul muzicii cu Carol Miculi, apoi studiaza vioara cu Simon Maier. Urmeaza, intre anii 1873 si 1877, Institutul Teologic din Cernauti. Aici primeste notiuni elementare de armonie si dirijat coral de la Isidor Vorobchievici. In perioada 1879-1881 urmeaza cursurile Conservatorului din Viena. Studiaza armonia cu Anton Bruckner si primeste notiuni despre muzica corala de la Franz Krenn. Se perfectioneaza in teoria muzicii (in particular), tot la Viena, cu Eusebie Mandicevschi, compozitor bucovinean. Frecventeaza numeroase spectacole de teatru, opera precum si concertele care aveau loc in diferitele sali si biserici din Viena. Revenit in tara, isi continua pregatirea la Brasov, luand lectii cu Hermann Geifrig, dirijor si organist la Biserica Neagra. Intre timp urmeaza si cursuri de filosofie la Cernauti si Viena. La Cernauti va conduce corul Societatii culturale "Arboroasa", iar la Viena dirijeaza corul Societatii studentesti "Romania Juna". Aici va scoate, in anul 1880, colectia de 20 de piese corale si cantece la unison, reunite in "Colectiune de cantece sociale pentru studentii romani" ("Cantecul gintei latine", "Cantecul tricolorului" si "Imnul Unirii - Pe-al nostru steag"). Dupa aceasta perioada urmeaza cea mai fecunda etapa a vietii sale artistice. La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale "Crai Nou", piesa in doua acte scrisa de Ciprian Porumbescu pe textul piesei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens impune reluarea spectacolului la 12 martie si la 23 martie 1882, pe aceeasi scena. In acelasi an, opereta este montata si la Oravita. A fost unul dintre cei mai faimosi compozitori romani ai vremii sale. A fost arestat pentru activitatea sa politica. In timpul detentiei a scris cele mai bune piese. Printre lucrarile sale se numara "Rapsodia romana pentru orchestra" (1882 - initial pentru pian), "Balada pentru vioara si pian" si numeroase lucrari corale: "Cantecul tricolorului", "Inima de roman", "Hora", "Gaudeamus igitur" ,"Oda ostasilor romani", "Serenada" (Dormi usor), "Noapte de primavara", cantata (vals) "La malurile Prutului", "Altarul Manastirii Putna" (cantata pentru solisti, cor barbatesc si pian). A mai compus muzica vocala: "Te-ai dus, iubite", "Cat te-am iubit", "Dedicatiune", "Lasati-ma sa cant"; muzica religioasa pentru coruri barbatesti: "Cantarile Sfintei Liturghii in do major", "Tatal nostru ", "Adusu-mi-am aminte", "Condacul Maicii Domnului "; si lucrari pentru coruri mixte: "Priceasna de Pasti" si "Axion la Rusalii".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu